Sterilizarea în timpul gestației: ce presupune și de ce o susținem
Sterilizarea în timpul gestației
Sterilizarea este una dintre cele mai eficiente metode prin care putem preveni înmulțirea necontrolată a câinilor și pisicilor și, implicit, apariția unor noi generații de animale fără familie.
Uneori însă, o pisică sau o cățelusă ajunge la medicul veterinar atunci când este deja gestantă. În acel moment apare o întrebare importantă: mai poate fi sterilizată?
Răspunsul este da.
Sterilizarea poate fi realizată și în timpul gestației, iar întreruperea acesteia are loc odată cu intervenția chirurgicală. Merck Veterinary Manual precizează că o gestație nedorită la câini și pisici poate fi întreruptă prin ovariohisterectomie, adică îndepărtarea ovarelor și a uterului.
Asociația Ramses susține sterilizarea inclusiv în timpul gestației, atunci când medicul veterinar consideră că intervenția poate fi realizată în condiții de siguranță.
Nu este o decizie care trebuie luată superficial. Este însă, în foarte multe situații, o decizie responsabilă.
Ce înseamnă sterilizarea în timpul gestației?
În cazul unei femele gestante, procedura presupune îndepărtarea chirurgicală a ovarelor și a uterului, ceea ce determină și întreruperea gestației.
Association of Shelter Veterinarians arată în ghidurile sale că, în aproape toate situațiile, câinii și pisicile pot fi sterilizați în siguranță și uman inclusiv în timpul gestației.
Asta nu înseamnă că fiecare caz este identic.
Înainte de intervenție, medicul veterinar trebuie să evalueze animalul: starea generală de sănătate, vârsta, eventualele afecțiuni, stadiul gestației și riscurile anestezice sau chirurgicale.
Cu alte cuvinte, faptul că o femelă este gestantă nu reprezintă automat un motiv pentru a exclude sterilizarea. Dar decizia medicală trebuie să aparțină medicului veterinar.
Contează cât de avansată este gestația?
Da. Cu cât intervenția este realizată mai devreme, cu atât aceasta este, de regulă, mai apropiată din punct de vedere tehnic de o sterilizare obișnuită.
Pe măsură ce gestația avansează, uterul crește în dimensiuni și devine mai vascularizat. Asta poate face operația mai laborioasă și poate crește riscul de sângerare.
Din acest motiv, atunci când se știe că femela este gestantă și s-a luat decizia sterilizării, nu există un beneficiu în amânarea inutilă a intervenției.
În cazul unei gestații foarte avansate, evaluarea medicului devine cu atât mai importantă. Pot exista situații în care medicul recomandă intervenția și situații în care, ținând cont de starea animalului și de momentul gestației, recomandarea este alta.
Nu trebuie stabilit acasă dacă este „prea târziu”. Acest lucru trebuie discutat cu medicul veterinar.
De ce susținem sterilizarea în gestație?
Pentru că noi vedem și ceea ce se întâmplă după naștere.
- Vedem pui găsiți în cutii.
- Vedem pui loviți de mașini.
- Vedem saci abandonați lângă șosele.
- Vedem colonii întregi de pisoi pentru care se caută urgent foster.
- Vedem câini și pisici care așteaptă luni întregi o familie.
- Vedem animale bolnave pentru care nu mai există locuri disponibile.
Și vedem, iar și iar, consecințele reproducerii necontrolate.
Atunci când o femelă fără stăpân naște patru, cinci sau șase pui, problema nu se încheie odată cu nașterea lor. De fapt, abia atunci începe.
Toți acei pui au nevoie de hrană, deparazitări, vaccinuri, tratamente dacă se îmbolnăvesc, socializare și, în final, familii responsabile.
Iar dacă aceștia nu sunt sterilizați ulterior, ciclul continuă.
„O lăsăm să nască și le găsim familii”
Poate fi o soluție atunci când există, într-adevăr, toate condițiile necesare.
Dar trebuie să fim foarte sinceri în legătură cu ce înseamnă acest lucru.
Nu este suficient să spunem că „sigur se vor găsi adoptatori”.
Trebuie să existe un loc sigur în care mama să nască și să își crească puii. Trebuie să existe acces la medic veterinar, inclusiv dacă apar complicații la naștere. Trebuie să existe bani pentru hrană și îngrijire medicală. Trebuie să existe timp pentru socializarea puilor și, mai ales, posibilitatea reală de a găsi familii responsabile pentru fiecare dintre ei.
Association of Shelter Veterinarians recomandă ca atunci când se ia în calcul continuarea gestației să fie analizate tocmai aceste lucruri: accesul la îngrijire medicală, inclusiv de urgență, disponibilitatea fosterelor, șansele reale de plasare a puilor și situația populației de animale din comunitate.
Dacă aceste resurse există, situația poate fi gestionată.
Dacă nu există, simpla continuare a gestației nu rezolvă problema. O amână câteva săptămâni și o multiplică.
Trebuie să ne gândim și la mamă
În centrul deciziei trebuie să rămână și femela pe care o avem deja în fața noastră.
Gestația, nașterea și alăptarea solicită organismul. Pentru o femelă foarte tânără, subnutrită, bolnavă sau aflată într-o stare generală precară, acest efort poate fi cu atât mai important.
Nici nașterea nu este lipsită de riscuri. Pot apărea complicații care necesită intervenție veterinară și, uneori, chirurgie de urgență.
De aceea, comparația corectă nu este între „operație” și „a nu face nimic”.
Este între sterilizare și continuarea unei gestații, urmată de naștere, alăptare și îngrijirea puilor.
Ambele variante au implicații, iar medicul veterinar este cel care poate evalua situația individuală a animalului.
Dar puii?
Este firesc ca atunci când vorbim despre sterilizarea unei femele gestante să ne gândim și la puii aflați în dezvoltare.
Tocmai de aceea procedura trebuie realizată conform protocoalelor medicale și de către un medic veterinar.
Ghidurile Association of Shelter Veterinarians consideră sterilizarea în timpul gestației o procedură care poate fi efectuată în mod uman și descriu modul în care aceasta trebuie gestionată pentru a asigura bunăstarea animalelor implicate.
Pentru noi, însă, responsabilitatea față de animale nu poate fi limitată doar la puii care s-ar putea naște.
Trebuie să îi vedem și pe cei deja născuți.
Pisoiul care trăiește sub o mașină.
Câinele care așteaptă de luni întregi o adopție.
Puii abandonați pentru care nu mai există foster.
Animalele adulte care sunt trecute cu vederea pentru că oamenii preferă, de cele mai multe ori, un pui.
Toate aceste animale există deja și au nevoie de o șansă.
Suprapopularea nu se rezolvă doar prin adopții
Adopțiile sunt esențiale. Salvarea animalelor este esențială.
Dar nu putem rezolva o problemă de reproducere necontrolată doar încercând să găsim familii pentru fiecare nouă generație care apare.
Este imposibil să construim suficiente adăposturi, să găsim suficiente fostere sau să găsim suficienți adoptatori dacă numărul animalelor continuă să crească.
Trebuie să intervenim și la sursa problemei.
Iar sursa este reproducerea necontrolată.
De aceea sterilizarea este atât de importantă.
Nu doar după prima gestație.
Nu după „măcar un rând de pui”.
Ci înainte ca noi generații să ajungă într-o situație în care trebuie salvate.
Cel mai bun scenariu este sterilizarea înainte de gestație
Desigur, ideal este ca femela să fie sterilizată înainte să rămână gestantă.
În felul acesta nu mai ajungem în situația de a lua această decizie.
Tocmai de aceea susținem campaniile de sterilizare și considerăm că prevenția trebuie să ocupe un loc central în protecția animalelor.
Cu fiecare animal sterilizat la timp prevenim alte gestații nedorite.
Prevenim alte cuiburi abandonate.
Prevenim alte animale crescute pe stradă.
Și reducem, pe termen lung, numărul animalelor care vor avea nevoie să fie salvate.
Poziția Asociației Ramses
Poziția noastră este clară: susținem sterilizarea câinilor și pisicilor și susținem sterilizarea inclusiv în timpul gestației, atunci când medicul veterinar consideră că aceasta poate fi realizată în siguranță.
În același timp, înțelegem că pentru unele persoane alegerea poate fi dificilă din punct de vedere moral sau emoțional.
Respectăm acest lucru.
Dar credem că este important ca discuția să privească întreaga realitate, nu doar momentul operației.
Ce se va întâmpla cu mama?
Unde vor crește puii?
Cine le va asigura îngrijirea medicală?
Cine îi va vaccina și steriliza?
Există familii responsabile pentru ei?
Ce se întâmplă dacă nu sunt adoptați?
Aceste întrebări fac și ele parte din responsabilitatea față de animale.
Pentru noi, sterilizarea în gestație nu reprezintă lipsă de compasiune. În multe situații reprezintă tocmai încercarea de a preveni o problemă despre care știm deja cum se termină pentru prea multe animale.
Protecția animalelor nu înseamnă numai să intervenim după ce suferința a apărut. Înseamnă și să prevenim apariția ei.
Iar sterilizarea, făcută responsabil și sub îndrumarea medicului veterinar, rămâne unul dintre cele mai importante instrumente pe care le avem pentru a face acest lucru.
